Povestea ceaiului

Ceaiul

 Este o băutură obținută prin infuzarea frunzelor uscate ale plantei Camellia sinensis . În funcție de gradul de oxidare a frunzelor, cele patru tipuri principale de ceai sunt: ceaiul alb, ceaiul verde, ceaiul oolong și ceaiul negru. Compoziția chimică a ceaiului variază în funcție de recoltă, condiții pedoclimatice și metoda de prelucrare; dintre componenți amintim: teina (alcaloid asemănător cu cel care se găsește incafea, maté și nucile de cola), tanin și uleiuri volatile.

Producția mondială de ceai este estimată la circa 3,15 milioane de tone anual.

Ceai alb

Ceaiul alb este obținut din muguri albi și frunze selecționate, aburite și uscate cu atenție si provine din Camellia Sinensis. Se culeg doar frunzele tinere, care sunt acoperite cu un praf argintiu, care devine alb după uscare, fapt care i-a conferit si numele ceaiului: ceai alb.

Caracteristica sa de bază este procesarea minimă, care are ca rezultat un conținut mai mare de nutrienți decât la ceaiul verde sau nergu. În procesul de producție al ceaiului alb, frunzele sunt mai puțin procesate și nu sunt lăsate sa se oxideze. Aceasta menține frunzele mai aproape de starea lor naturală, obținând astfel niște frunze de ceai cu o concentrație mai mare de antioxidanți.

Ceaiul alb este utilizat ca supliment în timpul curelor de slăbire, insă fiid o sursă excelentă de aminoacizi si antioxidanți naturali este utilizat și ca ajutor in tratarea diferitor afecțiuni.

Tipuri de ceai alb

Există patru tipuri de ceai alb:

• Ming Mei (sprânceana zeului longevității)

Este produs din frunzele cele mai tinere. Infuzia de Ming Mei prezintă o culoare pală și un gust ușor fructat.

• Bai Mu Dan (bujorul alb)

Provine din provincia Fujian din China. Se culege întotdeauna primăvara. Infuzia de Bai Mu Dan prezintă o culoare pală și un gust dulce.

• Yin Zen (ace de argint)

Este un ceai foarte apreciat, recoltarea lui durează doar câteva zile. Infuzia de Yin Zen prezintă o culoare pală și un gust răcoritor. Este considerat ceaiul alb perfect.

• Silvery Pekoe

Este un ceai alb cules doar primăvara. Este foarte apreciat și foarte rar, cu un gust delicat și un retrogust persistent.

Ceai verde

Ceaiul verde este un tip de ceai obținut, spre deosebire de ceaiul negru din frunze nefermentate de Camelia sinensis. Diferența în producerea lui față de producerea ceaiului negru constă în faptul că procesul natural de fermentație este oprit. Imediat după cules, frunzele sunt trecute prin abur sau torefiate. Apoi frunzele sunt uscate și rulate, astfel împiedicându-se fermentarea. Ceaiul verde este cunoscut și sub denumirile de ceai nefermentat și ceai virgin. Ceaiul verde se diferențiază de cel negru și prin:

• - mod de pregătire
• - substanțe conținute
• - gust
• - efectul băuturii obținute

Istorie

Deși ceaiul e cunoscut și folosit de oameni de mii de ani, cultivarea lui n-ar fi început decât prin anul 350 î.Hr, în China și prin anul 700 al erei noastre în Japonia. În Asia a fost vreme îndelungată considerat mai mult o plantă medicinală decât o băutură. În textele europene apare în 1559, laVeneția, sub numele de chai catai, ceea ce a dat numele de ceai. Istoria ceaiului începe cu trei mii de ani înainte: conform legendei primul care a descoperit întâmplător efectele lui benefice a fost împăratul chinez Sen-Nung. Ceaiul a fost introdus treptat, dar mai întâi ca și condiment, sau fiert în mâncăruri. Cultul ceaiului a apărut doar în timpul dinastiei Han (206-220), atunci au început să-l aplice ca medicament. Un poet cu numele Lu-Yü a pus bazele ritualului de a bea ceai, în care el spera că a descoperit o armonie deosebită. Încetul cu încetul au apărut și ceainăriile: mai întâi prin vânzătorii ambulanți pe urmă au apărut și mici ceainării. Când Marco Polo ajunge în China ceainăriile deja fac parte din cultura locală.

Ceai oolong

Mai este numit și Wulong sau ceai bleu-verde. Este un ceai semi-fermentat. Mai parfumate, mai dulci, mai puțin bogate în teină decât ceaiurile verzi, ceaiurile oolong sunt foarte apreciate.

Se spune că ceaiul oolong este cea mai bună metodă de a combate efectele îmbătrânirii tenului.

Prelucrare

Există mai multe medote de prelucrare a ceaiului oolong dar cea mai interesantă constă în a agita frunzele în coșuri. Astfel marginile frunzelor sunt "șocate", fermentând și înroșindu-se în timp ce centrul lor rămâne verde.

Ceai negru

Frunzele sunt lăsate să se oxideze complet, procesul durând între 2 săptămânâni și o lună, după ce au fost parcurse etapele de veștejire și rulare. Apoi, intervine procesul de stopare a oxidării, de eliminare a umezelii și sortarea frunzelor în funcție de gradul de fărâmițare.